A fost ziua mea…

A fost ziua mea. Am asteptat o viata sa implinesc 30 de ani! Si, in sfarsit, s-a intamplat! Ideea e ca de ziua mea ma simteam exact cum ma simtisem cu o zi inainte, cand inca aveam 29, asa ca nu m-am deranjat prea mult. Adevarul e ca ma simt minunat. Mai tonica ca la 18 ani (de un an  fac sport aproape zilnic), mai atragatoare ca la 20 de ani ( cand am sarutat pentru prima data un baiat) si mai sexy ca la 22 (cand cu greu incepeam sa imi definesc un stil vestimentar) Ideea e ca vad cum se imbraca si cum arata acum adolescentele si imi creste brusc tensiunea cand ma gandesc ce aiurea ma imbracam eu la varsta lor. Adica, daca am putea teleporta personaje din trecut, si m-as vedea pe mine cea de atunci, cu ochii mei de acum, as lua-o la fuga.

Dar problema care statea la baza “plictiselii stilistice” pe care o ofeream ochilor celorlalti era una singura: erau timpurile in care traiam, in care nu existau mall-uri cu sute de magazine care mai de care mai atragatoare, nu existau reviste care sa ma informeze, nu existau atatea emisiuni la televizor de unde sa ma inspir (cu toate ca azi nu m-as inspira nici moarta din emisiunile de la TV, doar daca nu as vrea sa arat ca o muratura penibila invelita in paiete, dar numai in anumite zone, pentru ca vad ca nu mai e cool in ziua de azi sa acoperi prea multa piele) In fine, nu exista internetul! Pot sa spun ca in ultimul an mi-am perfectionat foarte mult stilul personal, absorbind cat mai multe informatii, studiind do’s and dont’s pe care acum reusesc sa le recunosc din prima. Cu internet si cu revista Elle am ajuns sa stiu sa imi pun in valoare feminitatea, in zilele in care ma simt irezistibila. Sa fiu discreta si sa adopt un stil soft in zilele in care, ca toate femeile normale, ma simt mai aiurea sau nu imi place cum imi sta parul. Ah, si cu multe excursii in strainatate unde hobby-ul meu nr.1 este sa studiez oamenii. Si ii studiez, nu gluma. Asa am facut in Piazza San Marco la Venezia unde vezi o amestecatura de stiluri si de fizionomii de te trezesti ametita pe la jumatatea zilei si nu stii de ce, pe Champs-Elysees unde 2 ore pe o banca au echivalat cu rasfoirea unui intreg dictionar de moda si stil, in fata cazinoului din Monte Carlo unde am respirat lux de cand am ajuns si pana am plecat si unde si aerul parca mirosea a parfum, pe Oxford Street unde lumea de pe trotuar este o masa compacta care se misca in susul si in josul strazii si accesoriile si piesele vestimentare fashion iti fura ochii mai ceva ca artificiile de Anul Nou, si as mai continua dar vreau sa va povestesc poate mai pe larg impresiile mele din fiecare loc pe unde am calatorit.

Am ajuns la 30 de ani sa fiu impatimita de moda, de eleganta de frumusete, pentru ca pana la urma la asta se reduce totul: sa imi aleg obiecte frumoase care ma fac frumoasa in primul rand in ochii mei apoi in ochii celorlalti. O regula de aur pe care am invatat-o, si pe care am incalcat-o in adolescenta de nenumarate ori este LESS IS BEST! Cred ca nimic nu e mai sexy decat o tinuta simpla si discreta, dar atent aleasa si de bun gust. Este poate, de multe ori, la fel de sexy ca un trup gol, daca este purtata cu feminitate si nonsalanta.  Dar mie personal mi-au trebuit 30 de ani sa ajung aici. E bine si asa, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Astept sa imi spuneti daca simtiti ca pana acum, cu trecerea timpului, stilul vostru s-a schimbat la fel de radical ca si la mine. Ar fi interesant de aflat…

Pana la urmatorul post, va imbratisez cu drag.

Kyra